DISCRIMINARE ...

                    DISCRIMINARE ...


                Noi dovezi vin să sprijine idea că trăim în ţara lui Papură Vodă, … ca-n bancul cu omul care scrie în CV că solicita angajarea fiindcă are 11 copii, iar angajatorul ajunge să-l întrebe “ce altceva mai ştii să faci?”
                Într-o ţară ale cărei legi apără pe oricine, mai puţin cetăţeanul simplu,când unei societăţi de leasing , i se ,, nazare ‘’ , să impute omului care, la un moment dat, împins de nevoie, a avut proasta inspiraţie să apeleze la serviciile ei, o asigurare CASCO pe o maşină achitată, cu numere de înmatriculare radiate din circulaţie de 2 luni, unei primării să pună poprire pe TOT salariul unui angajat care a avut ghinionul să cumpere o casă ai cărei proprietari nu-şi plătiseră impozitele de ani de zile, dar asta nu s-a cercetat , ar fi însemnat prea multă bătaie de cap, a contat doar ca statul să nu piardă nimic, fără să se ia în considerare faptul că omul acela a “trăit”, numai el ştie cum, fără niciun venit un an de zile, dar, bineînţeles, “cu statul nu te pui”, că are grijă să aibă totdeauna dreptate, s-a ajuns să se discute cea mai abominabilă şi gratuity populistă lege: cea a alocaţiilor diferenţiate pentru copii!
                Din câte am înţeles, ca om simplu, neşcolit în subtilităţile legislaturii, alocaţiile se plăteau, o sumă fixă fiecărui copil, după principiul “toţi oamenii se nasc egali”. Că suma e infimă, fără doar şi poate. Că ajunge să acopere costul batistelor de hârtie cu care ştergem la nas copii într-o lună, perfect adevărat.
                Dar, iată, genialilor noştri guvernanţi le-a mai “străfulgerat” o idée … : alocaţii diferenţiate.

                Trăim  …???!!! … intr-o lume uluitoare…
                Avem copii grozavi, care câştigă premii la concursuri internaţionale la matematică, fizică, chimie, informatică, obţin performanţe în sport, pregătindu-se în condiţii dificile, ştiute doar de ei, de părinţii care sponsorizează performanţele copiilor, şi de profesori, copii care sunt mânaţi doar de ambiţie,de dorinţa de a face, de “flacăra” din ei, care-I duce mai departe. Li se promit premii, lor şi îndrumătorilor lor, pentru care mai apoi “nu se mai găsesc fonduri”. Nu sunt fonduri nici să se indexeze, în raport cu inflaţia, pensile celor care au muncit o viaţă întreagă, iar acum sunt prea bătrâni şi prea bolnavi să mai poată face ceva, iar pensia nu le ajunge nici măcar pentru medicamente……

               Dar se găsesc fonduri să se plătească alocaţii diferenţiate… ???!!! Şi diferenţiate pe baza a ce ?!…
                Dacă s-ar diferenţia pe baza rezultatelor deosebite obţinute la învăţătură sau sport, ar fi ceva.
S-ar încuraja munca, râvna, efortul,ambiţia şi disciplina. Am putea spune, noi, muritorii de rând, copiilor noştri: “îţi doreşti ceva- aia ?! …  Munceşte, învaţă, obţine rezultate, şi-ţi vei putea cumpăra”
                Da, … am fi primii care am aplauda o asemenea decizie. Am vedea că se încurajează munca, strădania, ambiţia...